Extracciones poéticas II | Cristina Arribas González


DE NUEVO | DIN NOU

I.

Dice que el corazón está muerto

Que a dónde van tus plumas

Lo dice mientras se marchita

Aquí se llega al otro lado del laberinto

Entran en tropel

Ruinas de angustia

Aquí palpita

la incertidumbre

Pidiendo permiso

Si ves al corazón

pregúntale porqué te has ido

Aquí nos abrazamos

Y al mismo tiempo

Venimos

I.

 

Spune că inima-i moartă

Că unde ți se duc penele

O spune-n timp ce se ofileşte

Pe-aici se-ajunge de cealaltă parte a labirintului

Te năpădesc

Ruinele suferinței

Aici pulsează

incertitudinea

Cerând îngăduința

Dacă vezi inima

Întreab-o de ce-ai plecat

Aici ne-mbrățişăm

Şi-n acelaşi timp

Venim


II.

Tengo una tristeza de puentes que nos ocultamos

Asalto la herradura mágica

Me da miedo

Habitarme con el silencio

Tengo una destreza de puentes

Que aruñan

Y me da miedo habitarme

En el silencio de nuestro dolor habitado

II.

Sufăr de-o tristețe a podurilor pe care ni le-ascundem

Iau cu asalt potcoava fermecată

Mi-e frică

Să locuiesc în mine însămi cu tăcerea

Am îndemânarea podurilor

Ce zgârie

Şi mi-e frică să mă locuiesc

În tăcerea durerii noastre locuite


 

III.

Tengo una tristeza de puentes

que nos ocultamos

Tristeza efímera de amor

de cajas vacías

y amores sofocados

Acto empequeñecido por la sonrisa

de mi vientre

Por las manos húmedas

que se cristalizan a oscurecer el sol

La llama que nos finge

Entre corrientes

Como reflejos de oro

En tu pupila

Y dios nos mira

Mi tierra de amor

Caminos de luces

Eclipsando la esencia

de las calles

Con mi dolor

Esperándote sin fin

En el espejo de mi cuerpo

Ya estamos en el bosque

Y ya no hay miedo

III.

Sufăr de-o tristețe a podurilor

pe care ni le-ascundem

Tristețe trecătoare de dragoste

de cutii goale

şi iubiri înăbuşite

Act umbrit de zâmbetul

pântecelui meu

De mâinile transpirate

ce formează cristale întunecând soarele

Flacăra ce ni se substituie

Printre curenți

Ca nişte reflexe de aur

În pupila ta

Iar Dumnezeu se uită la noi

Pământul meu drag

Drumuri de lumină

Adumbrind esența

străzilor

Cu durerea-mi

Aşteptându-te la nesfârşit

În oglinda trupului meu

Deja suntem în pădure

Şi frică nu mai există


IV.

Todas las cosas

Son robadas por el amor

No me ames

Devuélveme la luz

De tus días


IV.

Toate lucrurile

Sunt furate de dragoste

Nu mă iubi

Dă-mi înapoi lumina

Zilelor tale

V.

Mi amor soy yo

Creciendo


V.

Iubirea mea sunt eu

Crescând


DESCUBIR | DESCURAJARE


NO TENEMOS LA DELICADA RAZÓN DE EXISTIR

Se abrirá

 El silencio

 Con voces

 Nadie habitará

 Las sombras

 Nadie sostendrá

 La imperfección

 Llegará la escasez

 Desplegada

 En vibratura

N-AVEM DELICATA RAȚIUNE DE-A EXISTA

Se va deschide

 Tăcerea

 Cu glasuri

 Nimeni nu va locui

 Umbrele

 Nimeni nu va susține

 Imperfecțiunea

 Va veni criza

 Răspândită

 În vibratura *

* vibrație (în limba italiană, în original)

LO QUE ESTÁ DETRÁS DE LA PALABRA

Anhelo perder

 los escombros de la luz

 asomando en los espejos

 Habitar

 la estrategia del vacío

 y mirar

CEEA CE E-N SPATELE CUVÂNTULUI

Aştept să pierd

 resturile luminii

 ivindu-se-n oglinzi

 Să locuiesc

 strategia golului

 şi să privesc

POESÍA

La poesía se expresa en términos de siempre.

 El lenguaje es una expresión dada inconmensurable

Vivere per sempre

* în limba italiană, în original.


POEZIE

Poezia se exprimă în termeni obişnuiți.

 Limbajul e o expresie dată incomensurabilă

Vivere per sempre *

PORQUE TODO ES ESENCIAL

Algo que sea irremediablemente bien hecho es el sendero

 Por él vibra el agua

 Y persevera lo oculto

 El hermetismo es el lugar del sendero

 Cada uno tiene su propio Dios

 Y su propio rezo

FIINDCĂ TOTUL E ESENȚIAL

Ceva care să fie pentru vecie bine făcut e cărarea

 Pe ea vibrează apa

 Şi perseverează cele ascunse

 Ermetismul e locul cărării

 Fiecare-şi are propriul Dumnezeu

 Şi propria rugăciune

FINALMENTE

destino y morir

 en las aguas

 Amar

 es vibrar

 El único

 idioma

 el universo

 Frecuencia

 de vacíos

 O mística repetición

 Las heridas

 Se nos abren

 Las palabras

 dicen la verdad



ÎN CELE DIN URMĂ

destin şi să mori

 în ape

 Să iubeşti

 înseamnă să vibrezi

 Unicul

 grai

 universul

 Frecvență

 de viduri

 O, mistică repetare

 Rănile

 Ni se deschid

 Cuvintele

 spun adevărul

*Extracciones poéticas II, Cristina Arribas González. Traducción al rumano Costel Drejoi.*

Comentarios